Articole de interes

Relatia terapeut – copil in terapia cognitiv comportamentala


Ce faci atunci cand iti rupi o mana? Cel mai intelept lucru este sa o pui in gips…un element de suport care sa ii permita osului fracturat sa se resudeze – actionezi din exterior sprijinind un proces natural interior de refacere, ai incredere in precizia organismului tau; asemeni unui terapeut ce are mare incredere in capacitatea omuletului ingenios pe care il are in fata.

Chiar si cu o functionare neuronala usor diferita, cu modalitati de perceptie si de raportare la lume aparent haotice, copilul ce poarta un diagnostic de tulburari din spectrul autist, detine SECRETUL “vindecarii” sale. Secret pe care nu am reusit inca sa il descifram (ar fi poate mult prea maret acest scop); reusim insa, in fiecare zi, tot mai mult sa il stimulam – prin diferite interventii, terapii, unii cred ca si medicamente sau pur si simplu spontan. Ma refer la vindecare ca la ceva usor diferit fata de ce ar trebui sa fie o buna functionare si adaptare la mediu.

Ceea ce incerc sa subliniez mai sus, este faptul ca oricat de mult ne-ar placea sa credem, rolul nostru, al celor ce depun un efort in jurul acestor copii, nu este acela de a schimba, a vindeca, a salva; ci pur si simplu de a insoti, de a-i sustine asemeni unei proteze in reconstructia lor. (Oricat de mult am grabi procesul de achizitie si capacitatea de intelegere a copilului va trebui mereu sa tinem cont de ritmul sau natural si sa nu ne ghidam dupa asteptarile noastre personale cu privire la rezultatele sale).

Perspectiva prezentata pana acum nu face parte neaparat din abordarea cognitiv comportamnentala, despre care mi-ar placea sa vorbesc aici si care este tot mai mult imbratisata ca forma de tratament in lucrul cu autismul in Romania.

Terapia cognitiv comportamentala (am sa includ aici si tehnica ABA) face parte din tipurile de terapii scurte, ceea ce inseamna ca este centrata pe problema si implicit pe rezolvarea ei; in cazul tulburarilor din spectrul autist, probelemele comportamentale (si nu numai) sunt multiple, ceea ce inseamna o durata nelimitata de lucru cu acestea.

Astfel, terapeutul cognitivist neutru, impersonal, va determina, implicit, si atasamentul copilului fata de el (nu am sa o numesc neaparat dependenta). In functie de stabilitatea si durata prezentei terapeutului in viata copilului, relatia dintre cei doi va prinde contur si profunzime; ceea ce face terapeutul cu aceasta relatie poate fi extrem de important. Pentru asta sugerez o acceptare si cunoastere ceva mai larga a conceptelor teoretice si abordarilor terapeutice. Ma refer aici la aspecte ca: atasament vs abandon, crestere emotionala vs stagnare, dependenta afectiva, transfer vs contratransfer, incredere, deschidere vs anxietate, inchidere, structurarea personalitatii.

Un alt aspect foarte important este suportul afectiv oferit, disponibilitatea afectiva a terapeutului. Chiar daca este ceva invizibil, si de nemasurat in realitate, cu totii stim ca acest canal afectiv exista. La nivelul copilului cu tulburari din spectrul autist ne lovim tocmai de aceste ziduri construite in jurul sau dintr-un reflex de aparare fata de mediul extrem de imprevizibil si insecurizant. Stimuland constant aceste canale afective, terapeutul va avea mai multe sanse sa ajunga la copil si sa isi atinga obiectivele programelor sale. Insa, pana acolo, conteaza mult si gradul de autocunoastere si flexibilitatea afectiva a persoanei care lucreaza cu copilul (dezvoltarea personala avand un rol esential).

A nu se confunda disponibilitate afectiva cu comportamente permisive si lipsite de fermitate. Poti fii ferm si iubitor in acelasi timp (aceasta propozitie atat de adevarata, trebuie sa recunosc, nu imi apartine).

De cele mai multe ori, metoda terapeutica in sine nu este decat vehicolul de a ajunge la copil si de a-i pune la dispozitie modalitati eficiente de a se adapta la mediu si la lumea interioara (uneori mult prea tulburata de emotii puternice).

Tema relatiei terapeut – copil, este una mult mai ampla; intentia mea fiind doar aceea de a starni curiozitate si interes si de a largi putin viziunea uneori limitata de aspectele pur teoretice.

Alina Porumboiu


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: